Vanitas

Un punct pe cîmpul de vedere, ce nu-l pot prinde nicidecum...

Un gînd se-ascunde în tăcere,precum scînteia se ascunde-n scrum.

Se pierde punctul în îmagini, retina-mi joacă festa veșnic...

Și gîndul mă evită, tragic... o voce cîntă-n cap frenetic.

Cu strigăt mut invoc tăcerea, dar gîndul a fugit în fum...

Și nu mai simt deja scînteia, ființa-i plină doar de scrum.