Despre gnide șî oparîș

Ap iaca, neiertată să-mi fie greșeala de a  folosi anume aceste cuvinte cînd vorbesc anume despre gnide șî oparîș. 

Ascultam cîntecu ista 

șî mă gîndeam *censored* *censored* *censored* și-i de frumos *censored*!!!
 Da și ? Blogu meu, unde vreu acolo pun cenzura. Ap iaca, ascultînd cîntecu de mai sus șî gîndind cum deam am spus, un jiunghi năprasnic m-o pătruns...

Cum, blea, se-ntîmpl-așa că unii oameni sufletul ș-il dau spre a păstra, a cultiva și dezvolta tradiții și culturi naționale, și fără vorbe demonstrează cît de profund folclorul, țara și-o iubesc, în timp ce unii indivizi, care-i numesc eu gnide șî oparîș, pe trupul muribund  și necăjit, și plin de răni al entității naționale, trufaș înfipți cu trompe nesătule, își umplă mațul de averi, cu mii de vorbe goale tîrăsc spre groapă  orice simbol al națiunii făcînd din el bancnote, lăsînd la generații următoare  părere eronată despre ce-am fost și ce sîntem.

BLEA, foarte autentic