Zed is Death

Sunt o ființă mica, plină de dorințe,
Sunt o dorință mare ce n-a găsit ființa.
Mă descompun total, mă pierd în neputința
De a alege calea spre libertatea minții.

În negre roiuri mari de gînduri nerostite
Apar bizare forme, apar idei pocite,
Dispare orice claritate, rămîne doar neantul.
În bezna lui privesc, deja nu-s eu, sunt altul.


Trecut prin galaxii de vicii și delicii,
Orbit de supernove cu spectru voluptos,
Accelerez continuu spre-un punct pierdut în spațiu,
Sau cad în neștiință spre un colaps hidos.

Întrec viteza beznei și timpul îl întrec,
Pe pînza realității eu desenez un cerc
Un cerc în timp și spațiu, un ciclu vicios
O cale neîntoarsă, ce totuși m-a întors.


În cercuri vicioase total pierdut ma simt
Și bat aceleași drumuri, devin un algoritm.
Doar ca largesc spirala, și axa n-o mai vad
Din alfabetul vieții învăț litera Z.