Vara nu va fi

Și dacă e ultima toamnă, cea care ne-a sfîșiat?
Și dacă amară-i e poama, și noi din ea am gustat ?
Rămîne-va gustul pe buze, rămîne-va chipul crispat
Și dacă toamna e ultima, rămîne-va neschimbat.

Rămîne-va numai speranța că iarna va fi și mai rea,
Cu urlet de viscol în suflet, cu zăpadă sură și grea.
Gerul va șterge amarul, chipul crispat va crăpa,
Un ultim crivăț de iarnă poate ceva va schimba.

Și dacă va fi primăvară, ultima va fi și ea.
Zăpada sură topită, o apă vîscoasă și grea,
Va duce spre mări infinite tot ce mai rămînea,
Va-ngropa, în pierdute morminte, rămășițe din liniștea mea.